Dragii mei,
am plăcerea şi onoarea să vă anunţ faptul că un nou volum al Colecţiei Cititor de proză a văzut lumina tiparului. Este vorba de volumul "Podul suspendat" semnat de Suzana Deac.
Date pe scurt:
Autor Suzana Deac
Titlu Podul Suspendat
Editura Transilvania 2011
Colectia Cititor de proză , vol. nr. 4
Vă las mai jos în compania Virginiei Paraschiv care scrie, privitor la carte, sub un titlu sugestiv "Metafora narativ germinatoare" următoarele:
Suzana Deac oficiază, ca prozator,, în volumul « Podul suspendat », un ritual de exorcizare a fantasmelor morbide, induse de « programatorul de suflete » - accidentalul traumatizant sau durata cleioasă a cotidianului cenuşiu. Ca indivizi, nu ne putem abstrage timpului istoric cu care suntem contemporani, cea mai mare parte a biografiei noastre pivotează în jurul reglementărilor comunitare, la care lăuntric consimţim sau nu. Şi atunci se pune dureroasa întrebare, unde suntem noi înşine, entităţi unice şi irepetabile ? Şi invers, putem interoga povestea noastră personală, cât şi cum ea este şi povestea celorlalţi ? Este un loc comun că fiecare dintre noi trăieşte într-o identitate sub camuflaj convenţional, tânjind în fapt să fim noi înşine, dacă ne-ar fi dat să ştim într-adevăr cine suntem şi ce reprezentăm ,.. de la tinereţe până la bătrâneţe..., şi dincolo de suma finită a vârstelor biologice. Suzana Deac s-a ascuns în metafora spicului de grâu, cu intenţia nemărturisită public, de a-şi tempera pornirea sterilă a eului în surghiun metafizic şi livresc.O ipostază creativă inspirată şi germinatoare de povestea continuă a rodului miraculos, rodul pământului şoptit, dincolo de amarul şi deşertăciunea citadine. Suzana Deac este într-o perpetuă regăsire de sine în fiecare proză prezentată pe « podul suspendat » al secvenţelor narative, într-o cadenţă graţioasă şi maiestuoasă de menuet, unde spiritul aristocratic este mai presus de vasalitatea plecăciunii. În sistemele închise, totalitare, sau în degringolada ulterioară lor, poate niciodată şi nicicând condiţia de om nu a fost supusă presiunii de plebeizare. Un stop cadru stradal, clasicul cuplu de cerşetori, mama şi copilul, constituie poate imaginea cea mai expresivă pentru sugestia deriziunii simbolurilor sacre, biblice, la care s-a ajuns.. Tragedia maternităţii eşuate, se scufundă în mocirla dilemelor legislative ale sistemului autocrat şi neîndurător : naştere precoce sau avort ?! Oare cum e atunci când o adolescentă , claustrată într-un spaţiu domestic tulbure şi nedesluşit, fuge pe fereastră către lumea mare, unde găseşte porţile realităţii ferecate şi de neînţeles? Ce taine de viaţă şi de moarte ascund frumoşii tineri schiori şi cum arată zborul frânt? Un vis romantic de iubire se rătăceşte evaziv pe pantele obscure ale indeciziei şi lipsei de curaj, şi se poticneşte în uzualul unei vizite de complezenţă sau se îneacă în penibil şi grotesc. Bătrâneţea în ipostaza ei duală, sapienţial-patriarhală, dar şi penibilă şi indecentă, bătrâneţea ca stigmat. Cotidianul frust, oribil, traumatizant , monoton şi fad, amăgitor, vetust, opac , înlănţuie insidios fiinţele umane, plonjându-le în neputinţă şi derută. Cum e când, copil fiind, eşti constrâns să înţelegi moartea mamei şi te inundă doar o nedumerire sfâşietoare? Ce percepe un vlăstar omenesc din legile dure, implacabile din citadela adulţilor? Care este durata şi spaţiul de graţie între dependenţă şi libertate? Destinul se înfiripă gradual, din suma detaliilor caligrafiate cu fineţe de stampă japoneză. Erosul subtil şi spiritualizat îşi face simţită prezenţa , El şi Ea, contopiţi mai degrabă în tensiunea stării de aşteptare, într-o ambiguitate înrobitoare. Feminitatea îndeosebi e sugerată delicat, pudoarea, sfiala, aduc feminităţii inflexii de ingenuitate şi puritate. Decriptarea tabuurilor senzualităţii se face insinuant, prin introspecţia experiment a clipelor revelatoare, dar şi ghiduş, spiritual, prin şăgalnica privire pe furiş, iscoditoare .Este remarcabilă fermitatea lucidă a analizei alterităţii, din care tânăra femeie îşi face scut de autoapărare. Seducţia spontană, naturală, este obturată de autocontrol, şi tot voinţa de autocontrol ţine la distanţă ridicolul patetic. Un quintet al interogaţiilor despre viaţă, dragoste, suflet, natură, o delicată armonie camerală, face să răsune cu delicateţe murmurul vieţii germinatoare, din durere, oprimare, plictis, păcat, eroare şi încheie, fericit, arhitectura narativ-poetică a podului suspendat. Virginia Paraschiv
Cărţile sosesc la dumneavoastră rând pe rând! Bucuraţi-vă de ele ca de o primăvară!Lectură placută!
A consemnat pentru dumneavoastră, Maia Martin
3 martie 2011
am plăcerea şi onoarea să vă anunţ faptul că un nou volum al Colecţiei Cititor de proză a văzut lumina tiparului. Este vorba de volumul "Podul suspendat" semnat de Suzana Deac.
Date pe scurt:
Autor Suzana Deac
Titlu Podul Suspendat
Editura Transilvania 2011
Colectia Cititor de proză , vol. nr. 4
Vă las mai jos în compania Virginiei Paraschiv care scrie, privitor la carte, sub un titlu sugestiv "Metafora narativ germinatoare" următoarele:
Suzana Deac oficiază, ca prozator,, în volumul « Podul suspendat », un ritual de exorcizare a fantasmelor morbide, induse de « programatorul de suflete » - accidentalul traumatizant sau durata cleioasă a cotidianului cenuşiu. Ca indivizi, nu ne putem abstrage timpului istoric cu care suntem contemporani, cea mai mare parte a biografiei noastre pivotează în jurul reglementărilor comunitare, la care lăuntric consimţim sau nu. Şi atunci se pune dureroasa întrebare, unde suntem noi înşine, entităţi unice şi irepetabile ? Şi invers, putem interoga povestea noastră personală, cât şi cum ea este şi povestea celorlalţi ? Este un loc comun că fiecare dintre noi trăieşte într-o identitate sub camuflaj convenţional, tânjind în fapt să fim noi înşine, dacă ne-ar fi dat să ştim într-adevăr cine suntem şi ce reprezentăm ,.. de la tinereţe până la bătrâneţe..., şi dincolo de suma finită a vârstelor biologice. Suzana Deac s-a ascuns în metafora spicului de grâu, cu intenţia nemărturisită public, de a-şi tempera pornirea sterilă a eului în surghiun metafizic şi livresc.O ipostază creativă inspirată şi germinatoare de povestea continuă a rodului miraculos, rodul pământului şoptit, dincolo de amarul şi deşertăciunea citadine. Suzana Deac este într-o perpetuă regăsire de sine în fiecare proză prezentată pe « podul suspendat » al secvenţelor narative, într-o cadenţă graţioasă şi maiestuoasă de menuet, unde spiritul aristocratic este mai presus de vasalitatea plecăciunii. În sistemele închise, totalitare, sau în degringolada ulterioară lor, poate niciodată şi nicicând condiţia de om nu a fost supusă presiunii de plebeizare. Un stop cadru stradal, clasicul cuplu de cerşetori, mama şi copilul, constituie poate imaginea cea mai expresivă pentru sugestia deriziunii simbolurilor sacre, biblice, la care s-a ajuns.. Tragedia maternităţii eşuate, se scufundă în mocirla dilemelor legislative ale sistemului autocrat şi neîndurător : naştere precoce sau avort ?! Oare cum e atunci când o adolescentă , claustrată într-un spaţiu domestic tulbure şi nedesluşit, fuge pe fereastră către lumea mare, unde găseşte porţile realităţii ferecate şi de neînţeles? Ce taine de viaţă şi de moarte ascund frumoşii tineri schiori şi cum arată zborul frânt? Un vis romantic de iubire se rătăceşte evaziv pe pantele obscure ale indeciziei şi lipsei de curaj, şi se poticneşte în uzualul unei vizite de complezenţă sau se îneacă în penibil şi grotesc. Bătrâneţea în ipostaza ei duală, sapienţial-patriarhală, dar şi penibilă şi indecentă, bătrâneţea ca stigmat. Cotidianul frust, oribil, traumatizant , monoton şi fad, amăgitor, vetust, opac , înlănţuie insidios fiinţele umane, plonjându-le în neputinţă şi derută. Cum e când, copil fiind, eşti constrâns să înţelegi moartea mamei şi te inundă doar o nedumerire sfâşietoare? Ce percepe un vlăstar omenesc din legile dure, implacabile din citadela adulţilor? Care este durata şi spaţiul de graţie între dependenţă şi libertate? Destinul se înfiripă gradual, din suma detaliilor caligrafiate cu fineţe de stampă japoneză. Erosul subtil şi spiritualizat îşi face simţită prezenţa , El şi Ea, contopiţi mai degrabă în tensiunea stării de aşteptare, într-o ambiguitate înrobitoare. Feminitatea îndeosebi e sugerată delicat, pudoarea, sfiala, aduc feminităţii inflexii de ingenuitate şi puritate. Decriptarea tabuurilor senzualităţii se face insinuant, prin introspecţia experiment a clipelor revelatoare, dar şi ghiduş, spiritual, prin şăgalnica privire pe furiş, iscoditoare .Este remarcabilă fermitatea lucidă a analizei alterităţii, din care tânăra femeie îşi face scut de autoapărare. Seducţia spontană, naturală, este obturată de autocontrol, şi tot voinţa de autocontrol ţine la distanţă ridicolul patetic. Un quintet al interogaţiilor despre viaţă, dragoste, suflet, natură, o delicată armonie camerală, face să răsune cu delicateţe murmurul vieţii germinatoare, din durere, oprimare, plictis, păcat, eroare şi încheie, fericit, arhitectura narativ-poetică a podului suspendat. Virginia Paraschiv
Cărţile sosesc la dumneavoastră rând pe rând! Bucuraţi-vă de ele ca de o primăvară!Lectură placută!
A consemnat pentru dumneavoastră, Maia Martin
3 martie 2011
RSS Feed
