Într-un format elegant, recenta carte de proză “Podul suspendat” al Suzanei Deac, apărută la Editura “Transilvania”, aminteşte de cartea de pe noptieră sau de ediţiile de buzunar. Colecţia se numeşte “Cititor de proză”, este coordonată de Emanuel Pope şi “Podul suspendat” beneficiază de un cuvânt prefaţator aplicat, semnat de Virginia Paraschiv.
Suzana Deac este autoare de literatură în limbile maghiară şi română, exprimându-se fără complexe în poezie şi proză cu o amprentă personală cultivată, valorificând posibilităţile poetice ale celor două idiomuri pe care le stăpâneşte; “Podul suspendat” se adaugă cărţilor de beletristică ale autoarei, întărind tuşele expresiei personale a autoarei, stilul reţinut, recognoscibil, cu un discurs foarte bine strunit pe linia mediană a existenţei ficţionale. Personajele prozelor scurte sunt asemănătoare unor oameni normali care se înscriu în norma convieţuirii. Deac, psiholog de formaţie, adoptă o strategie narativă în care este omniscientă adesea, cunoscându-şi personajele, observându-le, studiindu-le, vorbind despre vieţile lor, dar uzând uneori de prerogativele “amestecării” ca “personaj” în unele ţesături ale povestirilor. Schimbul rolurilor (narator-personaj) ţine de abilitatea poetică pe calea cuceririi mijloacelor, strategiilor povestirii în general, fascinaţia parcursului fiind pentru autoare tocmai coabitarea cu miracolul creaţiei.
De la valorizarea unor întâmplări de vacanţă, relatate de scriitoare cu ingeniozitatea prospeţimii copilului ascuns în memorie, Deac glisează în câteva “piese” spre relatări, care nu mai mizează pe o percepţie neapărat literară, ci pe celebrarea construcţiei în text, ca text.
Notabilă, capacitatea de analiză, de redare a lumii fiinţei umane tinere, luate sub “lupă” de autoare şi redată ca laudă a frumuseţii şi vitalităţii, mai întotdeauna însoţită de o implicită nostalgie.
Nici autoarea, nici personajele nu sunt ispitite de excese (fapte sau limbaj) care să-l facă pe cititor să se simtă trimis la periferia umanului; are Suzana Deac, pe lângă cursivitatea discursului, o civilitate de care este atâta nevoie în lumea de astăzi, inclusiv în literatură, adesea tărâm izolat metaforic tocmai prin “podul suspendat”, sugerând trecere, comunicare, înstrăinare, sedimentate în sufletul fiinţei umane, ca aici trăitor.


Victor Stir

 
 
Volumul de proză scurtă  PODUL SUSPENDAT, semnat de Suzana Deac, şi apărut în 2011, la Editura Transilvania din Baia Mare, are girul Proiectului CITITOR DE PROZA -Republica Artelor, cu sediul la Londra. 

Coperta  fiind semnată de Maia Martin.

Criticul literar Virginia Paraschiv, într-o prefaţă, care beneficiază de toate  ingredientele de care numai un profesionist ca domnia sa, dispune, îi face lucrării, o prezentare la obiect, schiţând în tuşe fine şi portretul scriitoarei.

,, Suzana Deac oficiază ca prozator în volumul Podul suspendat, un ritual de exorcizare a fantasmelor morbide, induse de ,,programatorul de suflete,, - accidentalul traumatizant sau durata cleioasă a cotidianului cenuşiu,,.

Modestă, ca o privighetoare care îşi cunoaşte  valoarea lirică, Suzana iese în luminile rampei literaturii contemporane doar când are ceva a spune, când  imaginile şi ideile sale de creator autentic au ajuns la maturitate, deţin esenţa comunicării. Suzana nu este o feministă utopică, nu este luptătorul care se aruncă în arenă pentru ca mai apoi să-şi descrie  aventura. Ea este observatorul inteligent, tenace şi care ştie să decanteze sterilul de diamantele care, în cazul de faţă, devin  literatură.

 După mai multe volume scrise în limba română şi în limba maghiară, cărţi de beletristică, dar şi de specialitate (cu accente în psihopedagogia persoanei) Suzana Deac revine pe piaţa de carte cu un volum de proză scurtă deosebită. Lecţii de viaţă!

Într-o perioadă în care creaţia literară depăşeşte cu mult numărul cititorilor de carte,  un autor care ştie să-şi aleagă subiectul va reuşi să se evidenţieze, să se bucure de recunoaşterea publicului larg, dar şi de aprecierile criticilor.

Nimic nou sub soare! Şi totuşi, Suzana Deac reuşeşte să evadeze din locul comun printr-o transcedere aproape geografică, prin paralelisme de stări şi situaţii la limită, - tot motive bune pentru a susţine un scris cu tentă firesc, feminină, dar care este dublată de persectiva pe care i-o impune, pragmatic, obiectiv, psihologul.

Folosindu-se de  darul literar hărăzit de Sus, adăugând  travaliului creativ ştiinţa psihologiei omului modern, autoarea face în PODUL SUPSENDAT un exerciţiu de  decuplare de la ,,tihna,, spre care ne împinge tot mai mult confortul cotidian (maşina, televizorul etc). Ne obligă să gândim, să ne redefinim, să ne regăsim în situaţiile speciale, pentru a deveni parte din personajele sale.

Lumea prin care ,,cotrobăie,, după Artă, este lumea pe care o trăim laolaltă sau separat, familia, concetăţenii, prietenii virtuali ,- cunoscuţii şi necunoscuţii. Ştirile din massmedia, preluate la cald şi procesate mai apoi, până devin Operă, - sunt  alt material de construcţie pentru cartea de faţă,  autoarea se mişcă firesc într-un  conglomerat de acţiuni pe care îl transformă în proză de calitate.

Femeia ca entitate care, cândva a fost una cu bărbatul, constituie de-a lungul cărţii, un soi de placă turnantă, - când frivolă, când responsabilă, frumoasă, complexată ... Expusă ca într-o vitrină , - dar întodeauna în relaţie existenţială cu bărbatul. Despre această relaţie, dintre sexe, aşa cum o readuce pe tapet Suzana Deac, prefaţaroarea cărţii, Virginia Paraschiv, spune: ,,Erosul subtil şi spiritualizat îşi face simţită prezenţa, El şi Ea, contopiţi mai degrabă în  tensiunea stării (....)”.

Dincoace de lumea plăsmuită în carte, pornind de la umbra firului de iarbă, trecând prin Alpii Elveţiei, la Techirghiol etc... prin tot atâtea locaţii care pot fi atinse, - există o realitate creatoare, în care autoarea caută aproape întotdeauna iubirea. Dragoste şi durere! Două faţete ale aceeaşi monede. Liniştea de dinainte de furtună, mai apoi, dezastrul.

Între cele două, stă firul insignifiant al unui păianjen, ce se numeşte: Destin.

Fiecare  scriere din carte este o poveste, are tâlc şi o citim cu plăcere pentru că, lumea însăşi este o poveste fără început şi sfârşit, pentru că noi toţi facem parte din această Poveste. Ceea ce ne rămâne în urma lecturii, este definitoriu pentru omul modern.

Suzana este un fin observator al societăţii dublat de naratorul de excepţie. Are stil şi nu se aruncă în vâltoarea desfăşurării epice până când nu simte că acolo este punctul, în care se intersectează imaginile de care are nevoie, pentru ca scrisul ei să aibă acţiune, culoare.

În proza aceasta există şi eşantioane inedite de stări psihologice clasice, dar şi spaţii  obişnuite, prin care, de obicei,  trecem  zilnic cu indiferenţa omului grăbit să ajungă acasă.

Pagină după pagină, PODUL SUSPENDAT ne lasă să înţelegem că noi suntem  doar acrobaţii, care facem spectacol, fiind prinşi de firul subţire al unui păianjen.  PODUL SUSPENDAT este istoria  individului, care află că este la mâna Destinului, că lupta sa este inegală şi că drumul nostru contează mai mult decât destinaţia.

Prin tehnica personală, de redare a emoţiilor umane, Suzana Deac merge în  echilibru perfect,- îmbinând sensibilitatea poetei cu atitudinea frustă a prozatoarei.

Iată un demers literar de calitate certă şi unde, ea ştie foarte bine, când să treacă de la starea de beatitudine a fericirii la starea de ,,avarie,, a vieţii.

Scriitoarea nu dă sfaturi profesionale, nu vine cu formule magice.

Cartea nu este măciniş de stări, nu este nici colaj din culori, sunete, arome şi atingeri de înger. PODUL SUSPENDAT, dintr-o copertă în alta, musteşte de Viaţă!  Este Viaţa cu urcuşurile spectaculoase şi mai ales, cu prăbuşirile inevitabile. Lecţii personale.

În acest sens, toponimele, cele mai multe preluate de pe harta geografică, te ajută să localizezi personajele în spaţii deja cunoscute şi cu potenţial de imaginaţie magic-real.

Şi totuşi, autoarea ne vinde, ca oricare scriitor veritabil, ne oferă iluzii. Vinde vise ambalate în sintagme bine şlefuite.

Nimic în plus. Nimic în minus în construcţia cărţii care, are consistenţa călătoriei cu un tren de noapte. Unul după altul, personajele urcă în vagoane, îşi povestesc viaţa intimă unor oameni, pe care ştiu că nu îi vor mai întâlni niciodată. Coboară din haltă în haltă, anonimi, lăsând în urmă amprenta poveştilor lor. Totul devine Destin colectiv.

Ne recunoaştem în persoanjele cărţii Suzanei Deac pentru că ea, autoarea este un observator fin al lumii care ne înconjoară, un Om cu talent, care ştie să adune în pagini de proză, evenimente, stări, spaţii de conflict, - dar mai presus de toate ştie cum să declanşeze, în noi, declick-ul întrebărilor. De ce? Unde? Cum?

Felicitări, Suzana!

Melania Cuc

 
 
Dragii mei,
am plăcerea şi onoarea să vă anunţ faptul că un nou volum al Colecţiei Cititor de proză a văzut lumina tiparului. Este vorba de volumul "Podul suspendat" semnat de Suzana Deac.


Date pe scurt:
Autor Suzana Deac
Titlu Podul Suspendat
Editura Transilvania 2011
Colectia Cititor de proză , vol. nr. 4


Vă las mai jos în compania Virginiei Paraschiv care scrie, privitor la carte, sub un titlu sugestiv "Metafora narativ germinatoare" următoarele:                            
              Suzana Deac oficiază, ca prozator,, în volumul « Podul suspendat », un ritual  de exorcizare a fantasmelor morbide, induse de « programatorul de suflete » - accidentalul traumatizant sau durata cleioasă a cotidianului cenuşiu. Ca indivizi, nu ne putem abstrage timpului istoric cu care suntem contemporani, cea mai mare parte a biografiei noastre pivotează în jurul reglementărilor comunitare, la care lăuntric consimţim sau nu. Şi atunci se pune dureroasa întrebare, unde suntem noi înşine, entităţi unice şi irepetabile ? Şi invers, putem interoga povestea noastră personală, cât şi cum ea este şi povestea celorlalţi ? Este un loc comun că fiecare dintre noi trăieşte într-o identitate sub camuflaj convenţional, tânjind în fapt să fim noi înşine, dacă ne-ar fi dat să ştim într-adevăr cine suntem şi ce reprezentăm ,.. de la tinereţe până la bătrâneţe..., şi dincolo de suma finită a vârstelor biologice. Suzana Deac s-a ascuns în metafora spicului de grâu, cu intenţia nemărturisită public, de a-şi tempera pornirea sterilă a eului în surghiun metafizic şi livresc.O ipostază creativă inspirată şi germinatoare de povestea  continuă a rodului miraculos, rodul pământului  şoptit, dincolo de amarul şi deşertăciunea citadine. Suzana Deac este într-o perpetuă regăsire de sine în fiecare proză prezentată  pe « podul suspendat »  al secvenţelor narative, într-o cadenţă graţioasă şi maiestuoasă de menuet, unde spiritul aristocratic este mai presus de vasalitatea plecăciunii. În sistemele închise, totalitare, sau în degringolada ulterioară lor,  poate niciodată şi nicicând condiţia de om nu a fost supusă presiunii de plebeizare. Un stop cadru stradal, clasicul cuplu de cerşetori, mama şi copilul, constituie poate imaginea cea mai  expresivă pentru sugestia deriziunii simbolurilor sacre, biblice, la care s-a ajuns.. Tragedia maternităţii eşuate, se scufundă în mocirla dilemelor legislative ale sistemului autocrat şi neîndurător : naştere precoce sau avort ?!  Oare cum e atunci când o adolescentă , claustrată într-un spaţiu domestic tulbure şi nedesluşit, fuge pe fereastră către lumea mare, unde găseşte porţile realităţii ferecate şi de neînţeles? Ce taine de viaţă şi de moarte ascund frumoşii tineri schiori şi cum arată zborul frânt? Un vis romantic de iubire se rătăceşte evaziv pe pantele obscure ale indeciziei şi lipsei de curaj, şi se poticneşte în uzualul unei vizite de complezenţă  sau se îneacă în penibil şi grotesc. Bătrâneţea în ipostaza ei duală, sapienţial-patriarhală, dar şi penibilă şi indecentă, bătrâneţea ca stigmat.  Cotidianul frust, oribil, traumatizant , monoton şi fad, amăgitor, vetust, opac , înlănţuie insidios fiinţele umane, plonjându-le în neputinţă şi derută. Cum e când, copil fiind, eşti constrâns să înţelegi moartea  mamei şi te inundă doar o nedumerire sfâşietoare? Ce percepe un vlăstar omenesc din legile dure, implacabile din citadela adulţilor? Care este durata şi spaţiul de graţie între dependenţă şi libertate? Destinul se înfiripă gradual, din suma detaliilor caligrafiate cu fineţe de stampă japoneză. Erosul subtil şi spiritualizat îşi  face simţită prezenţa , El şi Ea, contopiţi mai degrabă în tensiunea stării de aşteptare, într-o ambiguitate înrobitoare. Feminitatea îndeosebi e sugerată delicat, pudoarea, sfiala, aduc feminităţii inflexii de ingenuitate şi puritate. Decriptarea tabuurilor senzualităţii se face insinuant, prin introspecţia experiment a clipelor revelatoare, dar şi ghiduş, spiritual, prin şăgalnica privire pe furiş, iscoditoare .Este remarcabilă  fermitatea lucidă  a analizei alterităţii, din care tânăra femeie îşi face scut de autoapărare.  Seducţia  spontană, naturală, este obturată de autocontrol, şi tot voinţa de autocontrol ţine la distanţă ridicolul patetic.     Un quintet al interogaţiilor despre viaţă, dragoste, suflet, natură, o delicată armonie camerală, face să răsune cu delicateţe murmurul vieţii germinatoare, din durere, oprimare, plictis, păcat, eroare şi încheie, fericit, arhitectura narativ-poetică a podului suspendat.                                                              Virginia Paraschiv

Cărţile sosesc la dumneavoastră rând pe rând! Bucuraţi-vă de ele ca de o primăvară!Lectură placută!

A consemnat pentru dumneavoastră, Maia Martin
3 martie 2011
 


free counters
http://www.netvibes.com/cititor-de-proza http://cititordeproza.ning.com/  http://falezedepiatra.net/ http://colectiacititordeproza.weebly.com/index.html

 http://cititordeproza.wordpress.com/ http://cititordeprozagallery.weebly.com/ http://frecventacititordeproza.blogspot.com/ http://protectiaconsumatoruluideliteraturacontemporana.wordpress.com/

 http://cititordeprozalink.weebly.com/ http://cititordeproza.blogspot.com/ http://cititordeproza.toateblogurile.ro/ http://maiamartin.weebly.com/