Bunii mei,
vă anunţ că la sfârşitul anului trecut a fost tipărită sub egida Cititorului de proză cartea “Incursiune în romanul grec-latin” semnată de Dorina Şişu.
Vă reproduc aici un fragment din spusele doamnei Virginia Paraschiv despre această carte, fragment aflat pe coperta volumului:
”Dorina Sisu nu zăboveşte asupra hăţişului de lucruri neştiute şi neînţelese, ca autoare, domnia sa se raportează la certitudini rezonabile. Autoarea pleacă de la premisa naturală a textului de proză, ca act de comunicare. Iar firul călăuzitor în labirintul narativ, este motivul călătoriei. Thalasocraţia elenă este germinatoarea genurilor şi speciilor literare care au intrat în trezoreria tradiţiei europene, iar autoarea atenţionează nuanţat asupra acestor coordonate. Argumentaţia din studiul întocmit de Dorina Sisu, se află sub tensiunea dualităţii: rigoare firească unui demers analitic livresc, dar şi graţia vaporoasă a fanteziei. Fiecare operă de care se ocupă are o poveste a sa şi povesteşte ceva ce poate ne poate fi accesibil şi chiar familiar.”
Cartea a fost tipărită la editura Transilvania şi a fost dăruită membrilor reţelei Cititor de proză de către mentorul acesteia Emanuel Pope, căruia, cu toţii, îi mulţumim.
Eu am creat macheta colecţiei şi grafica acestei cărţi. De doamna Dorina Şişu mă leagă o prietenie caldă, născută în această Republică a artelor, Cititor de proză.
Vă invit să citiţi două recenzii ale acestei cărţi, apărute deja în timpul scurt scurs de la lansare, recenzii scrise de Emil Druncea şi Menuţ Maximinian
O carte eveniment! Obişnuiţi cu stiluri preţioase şi uşor snoabe de către teoreticienii literaturii de la noi, am pornit cu jumătate de elan la lecturarea cărţii scrise de Dorina Şişu „INCURSIUNE ÎN ROMANUL GREC-LATIN”,Editura Transilvania,”2010, în colecţia Cititor de proză .Ce m-a bucurat încă de la începutul lecturii a fost stilul simplu dar profund al scrierii,semn că talentul de prozator al autoarei este prezent şi viguros şi ne pregătim sufleteşte să citim romanele care vor veni. Despre autoare nu ştim decât că este cadru universitar la Braşov şi vom afla împreună despre carte în rândurile ce urmează.Structurată în patru capitole,lucrarea de faţă vrea să ne aducă la suprafaţă geneza romanului antic grec şi latin. O acţiune curajoasă dacă ne gândim la sursele de cercetare,puţine ,vechi,texte uneori criptate,pe care autoarea se nevoieşte să ni le decripteze .Aşa cum arată încă din Cuvânt înainte,autoarea îşi propune să cerceteze iar nouă ne propune să aflăm despre „semnificaţia călătoriei în literatura universală,în special în cea romanescă” şi „totodată lucrarea de faţă se vrea a fi o prezentare a celor mai valoroase romane ale Antichităţii”.Adept declarat al filozofiei conform căreia omul este un veşnic călător prin lume şi prin lumi,întâlnindu-ne pe aceeaşi lungime de undă,am descoperit lucruri noi,am regăsit lucruri vechi sub o prezentare măiastră de această dată.Autoarea pleacă în incursiunea ei de la mitul homerian al lui Ulise, cel mai puternic şi nesecatul izvor al inspiraţiei ulterioare a marilor creatori Goethe sau James Joyce,titanii la rîndul lor care au revoluţionat fiecare literatura universală. În capitolul II „Geneza romanului antic” ,Dorina Şişu ne vorbeşte despre istoricitatea care a condus la apariţia romanului ca specie literară şi ajunge la concluzia că în periada elenistică, după dispariţia formei de guvernământ a oraşului-stat,populaţia trece la un nou mod de gândire şi pe cale de consecinţă la gusturi noi în materie literară. Temele romanului antic sunt erosul şi aventura înţeleasă ca fiind călătorie iniţiatică, iar naraţia la persoana întâi a descătuşat fanteziile autorilor care scriau în romanele lor despre călătorii şi aventuri amoroase reale sau imaginare. Gustul publicului a avut ,se înţelege un rol determinant,cererea fiind fabuloasă pentru acele vremuri.Tributar nuvelisticii ,teatrului şi epicităţii lirice anterioare,romanul grec antic devine încetul cu încetul o specie literară de sine stătătoare,personajele devin din ce în ce mai bine creionate,dar tot naraţiunea îi dă un „anumit farmec,vioiciune şi fluenţă”,după cum conchide autoarea.În pagini le următoare,doamna Şişu ne prezintă romancieri antici greci,despre care cititorii vor afla sau îşi vor reaminti,rolul nostru nefiind acela al unei analize ci acela al promovării scriitoarei şi a operelor sale,în folosul elevilor,studenţilor,romancierilor începători şi nu numai, şi a tuturor celor care sunt interesaţi de trecutul literar al omenirii.Continuă apoi cu prezentarea romanului antic latin,pe care îl consideră pe bună dreptate ca fiind unul al condiţiei umane,diferit de cel grec prin faptul că aici autorul nu mai are păreri definitive ci este un ins alergând după o viziune a lumii,mereu aceeaşi şi mereu schimbătoare,prefigurînd deja revoluţiile romaneşti ale secolelor al-XIX-lea şi al-XX-lea. Se continuă cu exemplificări,care atestă caracterul ştiinţific al operei de faţă şi lucrarea se încheie cu concluziile autoarei,pe care cred că le veţi citi în această carte eveniment.Încheiem şi noi cu ultima concluzie din carte,în care doamna Şişu ne spune că”Înreaga proză a literaturii reprezintă un text continuu ,o tentativă infinită de rescriere a realităţii,de refacere sisifică a marelui text nemărginit ,care este existenţa”.Cu optimismul de a crede că cel puţin o parte dintre cei care au citit aceste rânduri vor zăbovi un pic din timpul lor pe lectura care îmbogăţeşte, şi credem că nimic nu-i în zadar.
autor Emil Druncea
Sursa: http://cititordeproza.ning.com/profiles/blogs/o-carte-eveniment
Romanul grec-latin
Scriitoarea Dorina Şişu propune publicului o incursiune exploratorie în tainele romanului elenistic şi latin, relevând funcţia de propulsare a unor semnale continue în evoluţia europeană ulterioară a romanului. Spaţiul, timpul, sacrul şi profanul, limbajul ca vector de mesaje, se interferează iraţional şi ameţitor. După cum declară în prefaţă Virginia Paraschiv, Dorina Şişu este un intelectual cu spiritul liber şi nealterat de prejudecăţi sterile. După cum se prezintă în aceste texte antice, romanul este mai mult sau mai puţin inteligibil. Călătoria în literatura universală, în special în cea romanescă, felul în care literatura a influenţat istoria omenirii, sunt puncte pe care scriitoarea le atinge în această carte. Sunt prezentate cele mai valoroase romane ale antichităţii, în care aventura şi călătoria reprezintă modul de viaţă al unor personaje care rătăcesc în permanenţă pe drumuri mai puţin umblate în căutarea unui ideal, a unei identităţi. Călătoria este o materializare a setei de cunoaştere şi a curiozităţii, dar şi a aspiraţiei omului de a ieşi din spaţiul geografic în care trăieşte, de a vedea lumea. Romanul antic grec şi latin are tocmai această călătorie în prim-plan, admirând capacitatea omului de a depăşi orice obstacol. Imaginaţia şi acceptarea fabulosului ca verosimil aparţine atât personajelor, cât şi scriitorilor. Prin această carte suntem părtaşi într-un voiaj literar helenistic şi latin a secolelor II şi III, în care călătoria are un caracter iniţiatic. Homer a considerat umanitatea într-un spaţiu riguros trasat, limitând dimensiunea aventurii, geografia sa fiind extrem de precisă, nu una mitică, fabuloasă, vizionară, ca în literatura orientală. Călătoria în Iliada şi Odiseea apare într-un spaţiu real, bine determinat. Călătoriile pe mare formează una dintre temele caracteristice ale mitologiei greceşti, amintind aici expediţia argonauţilor, Argo fiind prima navă de piraţi, iar Iason primul căpitan de piraţi. Ulise întreprind eşi el o expediţie de pradă împotriva coastelor egiptene, după ce jefuise şi cetatea ciconilor. Tucidide, în primul volum al operei sale, spune că pirateria nu era considerată, pe atunci, o ruşine, dimpotrivă, făcea mai degrabă o mare cinste. Condiţionând modelul grecesc, Petronius şi Apuleius îşi prezintă romanele tot sub forma unor voiaje. Heliodor foloseşte călătoria ca singura cale de prezentare a aventurilor. Numai călătorind Teagene şi Haricleea reuşesc să evite posibile nenorociri, călătoria având un caracter gnoseologic.
O finalitate purificatoare este obţinută şi în romanul lui Apuleius, caracterul religios şi iniţiatic fiind mai pronunţat, în final eroul Metamorfozelor eliberându-se de tot răul. Călătoria devine o modalitate de căutare a unui cod de viaţă în Satyricon. Peronius este mai realist, considerând posibilităţile condiţiei umane numai în limitele realităţii fundamentale, iar Apuleius se relevă ca un mistic platonician tentat să considere aceeaşi realitate ca teren de exerciţiu.
Romanul antic greco-latin are, prin excelenţă, un caracter evenimenţial, elementul lui fundamental rămânând aventura, întâmplarea, indiferent de ce natură ar fi.
Cartea Dorinei Şişu a apărut la Editura Transilvania, în cadrul proiectului „Cititor de proză”.
autor Menuţ Maximinian
sursa:http://www.rasunetul.ro/romanul-grec-latin
Sper că v-am trezit interesul şi, dacă veţi ajunge la capătul acestei incursiuni, nu veţi ezita să porniţi în această frumoasă aventură pe care ne-o propune Dorina Şişu!
Lectură plăcută!
vă anunţ că la sfârşitul anului trecut a fost tipărită sub egida Cititorului de proză cartea “Incursiune în romanul grec-latin” semnată de Dorina Şişu.
Vă reproduc aici un fragment din spusele doamnei Virginia Paraschiv despre această carte, fragment aflat pe coperta volumului:
”Dorina Sisu nu zăboveşte asupra hăţişului de lucruri neştiute şi neînţelese, ca autoare, domnia sa se raportează la certitudini rezonabile. Autoarea pleacă de la premisa naturală a textului de proză, ca act de comunicare. Iar firul călăuzitor în labirintul narativ, este motivul călătoriei. Thalasocraţia elenă este germinatoarea genurilor şi speciilor literare care au intrat în trezoreria tradiţiei europene, iar autoarea atenţionează nuanţat asupra acestor coordonate. Argumentaţia din studiul întocmit de Dorina Sisu, se află sub tensiunea dualităţii: rigoare firească unui demers analitic livresc, dar şi graţia vaporoasă a fanteziei. Fiecare operă de care se ocupă are o poveste a sa şi povesteşte ceva ce poate ne poate fi accesibil şi chiar familiar.”
Cartea a fost tipărită la editura Transilvania şi a fost dăruită membrilor reţelei Cititor de proză de către mentorul acesteia Emanuel Pope, căruia, cu toţii, îi mulţumim.
Eu am creat macheta colecţiei şi grafica acestei cărţi. De doamna Dorina Şişu mă leagă o prietenie caldă, născută în această Republică a artelor, Cititor de proză.
Vă invit să citiţi două recenzii ale acestei cărţi, apărute deja în timpul scurt scurs de la lansare, recenzii scrise de Emil Druncea şi Menuţ Maximinian
O carte eveniment! Obişnuiţi cu stiluri preţioase şi uşor snoabe de către teoreticienii literaturii de la noi, am pornit cu jumătate de elan la lecturarea cărţii scrise de Dorina Şişu „INCURSIUNE ÎN ROMANUL GREC-LATIN”,Editura Transilvania,”2010, în colecţia Cititor de proză .Ce m-a bucurat încă de la începutul lecturii a fost stilul simplu dar profund al scrierii,semn că talentul de prozator al autoarei este prezent şi viguros şi ne pregătim sufleteşte să citim romanele care vor veni. Despre autoare nu ştim decât că este cadru universitar la Braşov şi vom afla împreună despre carte în rândurile ce urmează.Structurată în patru capitole,lucrarea de faţă vrea să ne aducă la suprafaţă geneza romanului antic grec şi latin. O acţiune curajoasă dacă ne gândim la sursele de cercetare,puţine ,vechi,texte uneori criptate,pe care autoarea se nevoieşte să ni le decripteze .Aşa cum arată încă din Cuvânt înainte,autoarea îşi propune să cerceteze iar nouă ne propune să aflăm despre „semnificaţia călătoriei în literatura universală,în special în cea romanescă” şi „totodată lucrarea de faţă se vrea a fi o prezentare a celor mai valoroase romane ale Antichităţii”.Adept declarat al filozofiei conform căreia omul este un veşnic călător prin lume şi prin lumi,întâlnindu-ne pe aceeaşi lungime de undă,am descoperit lucruri noi,am regăsit lucruri vechi sub o prezentare măiastră de această dată.Autoarea pleacă în incursiunea ei de la mitul homerian al lui Ulise, cel mai puternic şi nesecatul izvor al inspiraţiei ulterioare a marilor creatori Goethe sau James Joyce,titanii la rîndul lor care au revoluţionat fiecare literatura universală. În capitolul II „Geneza romanului antic” ,Dorina Şişu ne vorbeşte despre istoricitatea care a condus la apariţia romanului ca specie literară şi ajunge la concluzia că în periada elenistică, după dispariţia formei de guvernământ a oraşului-stat,populaţia trece la un nou mod de gândire şi pe cale de consecinţă la gusturi noi în materie literară. Temele romanului antic sunt erosul şi aventura înţeleasă ca fiind călătorie iniţiatică, iar naraţia la persoana întâi a descătuşat fanteziile autorilor care scriau în romanele lor despre călătorii şi aventuri amoroase reale sau imaginare. Gustul publicului a avut ,se înţelege un rol determinant,cererea fiind fabuloasă pentru acele vremuri.Tributar nuvelisticii ,teatrului şi epicităţii lirice anterioare,romanul grec antic devine încetul cu încetul o specie literară de sine stătătoare,personajele devin din ce în ce mai bine creionate,dar tot naraţiunea îi dă un „anumit farmec,vioiciune şi fluenţă”,după cum conchide autoarea.În pagini le următoare,doamna Şişu ne prezintă romancieri antici greci,despre care cititorii vor afla sau îşi vor reaminti,rolul nostru nefiind acela al unei analize ci acela al promovării scriitoarei şi a operelor sale,în folosul elevilor,studenţilor,romancierilor începători şi nu numai, şi a tuturor celor care sunt interesaţi de trecutul literar al omenirii.Continuă apoi cu prezentarea romanului antic latin,pe care îl consideră pe bună dreptate ca fiind unul al condiţiei umane,diferit de cel grec prin faptul că aici autorul nu mai are păreri definitive ci este un ins alergând după o viziune a lumii,mereu aceeaşi şi mereu schimbătoare,prefigurînd deja revoluţiile romaneşti ale secolelor al-XIX-lea şi al-XX-lea. Se continuă cu exemplificări,care atestă caracterul ştiinţific al operei de faţă şi lucrarea se încheie cu concluziile autoarei,pe care cred că le veţi citi în această carte eveniment.Încheiem şi noi cu ultima concluzie din carte,în care doamna Şişu ne spune că”Înreaga proză a literaturii reprezintă un text continuu ,o tentativă infinită de rescriere a realităţii,de refacere sisifică a marelui text nemărginit ,care este existenţa”.Cu optimismul de a crede că cel puţin o parte dintre cei care au citit aceste rânduri vor zăbovi un pic din timpul lor pe lectura care îmbogăţeşte, şi credem că nimic nu-i în zadar.
autor Emil Druncea
Sursa: http://cititordeproza.ning.com/profiles/blogs/o-carte-eveniment
Romanul grec-latin
Scriitoarea Dorina Şişu propune publicului o incursiune exploratorie în tainele romanului elenistic şi latin, relevând funcţia de propulsare a unor semnale continue în evoluţia europeană ulterioară a romanului. Spaţiul, timpul, sacrul şi profanul, limbajul ca vector de mesaje, se interferează iraţional şi ameţitor. După cum declară în prefaţă Virginia Paraschiv, Dorina Şişu este un intelectual cu spiritul liber şi nealterat de prejudecăţi sterile. După cum se prezintă în aceste texte antice, romanul este mai mult sau mai puţin inteligibil. Călătoria în literatura universală, în special în cea romanescă, felul în care literatura a influenţat istoria omenirii, sunt puncte pe care scriitoarea le atinge în această carte. Sunt prezentate cele mai valoroase romane ale antichităţii, în care aventura şi călătoria reprezintă modul de viaţă al unor personaje care rătăcesc în permanenţă pe drumuri mai puţin umblate în căutarea unui ideal, a unei identităţi. Călătoria este o materializare a setei de cunoaştere şi a curiozităţii, dar şi a aspiraţiei omului de a ieşi din spaţiul geografic în care trăieşte, de a vedea lumea. Romanul antic grec şi latin are tocmai această călătorie în prim-plan, admirând capacitatea omului de a depăşi orice obstacol. Imaginaţia şi acceptarea fabulosului ca verosimil aparţine atât personajelor, cât şi scriitorilor. Prin această carte suntem părtaşi într-un voiaj literar helenistic şi latin a secolelor II şi III, în care călătoria are un caracter iniţiatic. Homer a considerat umanitatea într-un spaţiu riguros trasat, limitând dimensiunea aventurii, geografia sa fiind extrem de precisă, nu una mitică, fabuloasă, vizionară, ca în literatura orientală. Călătoria în Iliada şi Odiseea apare într-un spaţiu real, bine determinat. Călătoriile pe mare formează una dintre temele caracteristice ale mitologiei greceşti, amintind aici expediţia argonauţilor, Argo fiind prima navă de piraţi, iar Iason primul căpitan de piraţi. Ulise întreprind eşi el o expediţie de pradă împotriva coastelor egiptene, după ce jefuise şi cetatea ciconilor. Tucidide, în primul volum al operei sale, spune că pirateria nu era considerată, pe atunci, o ruşine, dimpotrivă, făcea mai degrabă o mare cinste. Condiţionând modelul grecesc, Petronius şi Apuleius îşi prezintă romanele tot sub forma unor voiaje. Heliodor foloseşte călătoria ca singura cale de prezentare a aventurilor. Numai călătorind Teagene şi Haricleea reuşesc să evite posibile nenorociri, călătoria având un caracter gnoseologic.
O finalitate purificatoare este obţinută şi în romanul lui Apuleius, caracterul religios şi iniţiatic fiind mai pronunţat, în final eroul Metamorfozelor eliberându-se de tot răul. Călătoria devine o modalitate de căutare a unui cod de viaţă în Satyricon. Peronius este mai realist, considerând posibilităţile condiţiei umane numai în limitele realităţii fundamentale, iar Apuleius se relevă ca un mistic platonician tentat să considere aceeaşi realitate ca teren de exerciţiu.
Romanul antic greco-latin are, prin excelenţă, un caracter evenimenţial, elementul lui fundamental rămânând aventura, întâmplarea, indiferent de ce natură ar fi.
Cartea Dorinei Şişu a apărut la Editura Transilvania, în cadrul proiectului „Cititor de proză”.
autor Menuţ Maximinian
sursa:http://www.rasunetul.ro/romanul-grec-latin
Sper că v-am trezit interesul şi, dacă veţi ajunge la capătul acestei incursiuni, nu veţi ezita să porniţi în această frumoasă aventură pe care ne-o propune Dorina Şişu!
Lectură plăcută!
RSS Feed
