Într-o perioadă dominată de feminitatea agresivă şi exhibiţionistă, care etalează în exces nurii şi sânii, preocuparea intelectualistă, pentru Antichitate, a unei femei frumoase, cerebrale, rafinate poate părea nefirească şi anacronică. Studierea romanului grec şi latin poate fi, însă, pentru Dorina Şişu[1] o evadare dintr-un prezent copleşitor într-un trecut posibil pentru mitizare, reconfortant pentru spiritul obosit, iar pentru cititor, o imagine fulgurantă a unei Românii profunde în care profesionalismul şi pasiunea pentru munca pe care o faci devin speranţe tonice pentru un viitor râvnit în zodia optimismului.

Studiul întreprins de Dorina Şişu în căutarea coordonatelor fundamentale ale romanului antic nu are nimic din rigiditatea savantă a unei lucrări greoaie şi indigerabile, fiind mai mult un eseu scris cu graţia ce rezultă din intersectarea imaginaţiei critice şi a informaţiei corecte, ştiinţifice. Autoarea reuşeşte să actualizeze problematica romanului antic, s-o aducă în contemporaneitate, făcând atât personajele, cât şi pe autorii lor să pară fiinţe vii, aproape de sensibilitatea modernă. Aproape două mii de ani de cultură literară fuzionează într-o singură durată, relevând ideea actualităţii antichităţii şi necesitatea racordării contemporaneităţii la acele valori, standarde, aspiraţii.

Bine structurată, pe patru capitole(Odiseea, Călătoria în romanul grec, Romanul latin - roman al condiţiei umane, Continuitatea romanului antic şi Concluzii), Dorina Şişu scrie un studiu şi un eseu, în acelaşi timp, pertinent şi incitant, urmărind geneza romanului antic, trăsăturile şi coordonatele esenţiale pentru a le urmări, apoi, în opera unor scriitori reprezentativi, precum Longos, Heliodor, Apollonius din Rhodos, Xenofon din Efes, în romanul grec, şi Petronius cu al său Satyricon, Apuleius cu Măgarul de aur, în romanul latin.

Urmărind legătura de continuitate între romanul antic şi romanul european medieval şi modern, autoarea duce studiul până în secolul al XVII-lea, oprindu-se asupra tematicii şi a unui motiv general – călătoria. De altfel, liantul studiului este motivul călătoriei, motiv complex studiat în ambele dimensiuni – călătoria exterioară, într-un spaţiu cunoscut sau imaginat, călătoria în timp, dar şi călătoria interioară, condiţie a descoperirii de sine şi a autocunoaşterii. Luând în calcul valoarea cognitivă a oricărei călătorii, sunt relevate valenţele călătoriei – cunoaştere şi autocunoaştere, călătoria fiind „cea mai aventuroasă experienţă a fiinţei umane”, „singura modalitate de a veni în contact cu necunoscutul, cu natura, cu miraculosul” şi, totodată, „o materializare a setei de cunoaştere şi a curiozităţii, dintotdeauna intrinsece condiţiei umane, dar şi a aspiraţiei omului de a ieşi din spaţiul geografic în care trăia, de a vedea lumea, de a cunoaşte universul şi de a se cunoaşte pe sine”, o provocare pentru cercetător şi o curiozitate pentru publicul receptor, avid de a cunoaşte formele de cultură care l-au precedat şi care reliefează ideea unei continuităţi la nivelul sensibilităţii şi al intelectului omenesc. „Pactul ficţiunii cu cititorul” derivă din imaginaţia avidă de fabulos, de necunoscut a cititorului, iar verosimilitatea face posibilă iluzia unei alte lumi în care accesul este facilitat de istorisirea unei călătorii. Ceva se închide în lume, dar, în acelaşi timp, ceva rămâne constant – factorul uman, iar călătoria întreţine şi evidenţiază acest adevăr, căci demonstrează „apetenţa omului pentru fabulos, credinţa sa că nimic nu este imposibil”.

Identificând motivul călătoriei ca motiv centripet al literaturii antice, cercetătoarea constată, consultând o bibliografie vastă şi sintetizând informaţiile într-o proprie viziune integratoare, că romanul antic, grec şi latin, îşi concentrează întreaga construcţie, intriga, pe un voiaj în lume, călătorie care devine o călătorie afară, în lume, şi înăuntru, în sine. În acest fel, în aceste istorisiri se revelează mentalitatea greco-latină şi se poate deduce modul de viaţă, literatura având şi această valoare documentară.

Cercetătoarea se aşază în centrul demersului ştiinţific şi literar-critic, narând în limbaj eseistic, călătoria romanului ca specie literară: „Am încercat, aşadar, în această lucrare să răspund unei provocări a «călătoriei» şi să pornesc şi eu asemeni personajelor pe care le voi întâlni, într-un voiaj literar în spaţiul literaturii helenistice şi latine a secolelor al II-lea şi al III-lea, un spaţiu în care am putut descoperi că în orice context istoric, social şi cultural, călătoria are un caracter iniţiatic”. În această călătorie iniţiatică, ea se înconjoară de toate cele trebuitoare: cărţile mari, sagacitatea interpretării, perseverenţa, cutezanţa unor formulări personale, revelaţia ideii călăuzitoare – călătoria ca motiv şi experienţă personală. Aria de investigaţie şi de cunoaştere este impresionantă – de la poemele sumeriene şi indiene la cele homerice până la produsele mitologiei orientale şi ale poeticii romanului asiatic la operele Antichităţii greco-latine. În acest „spaţiu uriaş” şi „timp enorm”, aventura derivată firesc din imperativele călătoriei este, deopotrivă, fizică şi spirituală – călătorii pe mare şi pe uscat cu certe valenţe simbolice şi iniţiatice, motivul legându-se, astfel, de cel al labirintului. De aici, ideea că propriul destin al omului este o lungă sau scurtă călătorie în labirintul vieţii în căutarea unui sens, a unui „cod de existenţă”, embrionul literaturii condiţiei umane din secolele următoare. Călătoria are întotdeauna o miză, un scop – lâna de aur, prinţesa, locul natal etc.; aventurierul, călătorul caută un „cod de existenţă”, o formulă de viaţă. Nu lipseşte nici erosul, motiv adiacent călătoriei care, ulterior, va dedubla romanul, iubirea împărţind „funcţia de generator al intrigii cu destinul”, în timp ce călătoria devine motiv adiacent, fiind „liantul eroilor spre împlinirea erotică”.

Uneori, călătorul este un iniţiat, alteori un pirat. În studiul Dorinei Şişu, noţiunea de pirat este raportată la sensul şi funcţia originare, neavând nimic din sensul peiorativ al secolelor următoare. Legat de grecescul peirates, care are sensul de pirat, aventurier şi descoperitor de tărâmuri noi, suntem conduşi spre motivul picaro-ului din literatura europeană a secolelor al XV-lea – al XVII-lea. Călătorul originar a fost, aşadar, un pirat, un aventurier şi un desoperitor de noi ţinuturi şi civilizaţii. Primul roman cu piraţi, Aethiopika, lui Heliodor, este şi primul roman în care pirateria şi piraţii capătă un rol important, trecând din realitatea istorică în ficţiune. Registrele creaţiei înregistrează variaţii, de la acţiunea dramatică, tensionată la cea umoristic-parodică.

Prin urmare, călătoria este motivul important în romanul antic şi în cel baroc, un pretext pentru prezentarea experienţelor, intriga romanului fiind concepută ca un voiaj, pe parcursul căruia personajele se pot modela, evoluând spre cunoaşterea de sine. Aşa se desenează şi caracterul de Bildungsroman al romanelor căutării pe fundalul călătoriei. Cercetătoarea consideră că sistemul de organizare a motivelor şi a tiparelor pune în evidenţă romanul grec al aventurii şi romanul latin al condiţiei umane: „...dacă romanul grec sporeşte dimensiunea aventuroasă a intrigii, problematica romanului latin este mai complexă: romanul lui Petronius este construit pe credinţa că fericirea şi un cod de viaţă funcţional trebuie căutate şi limitate riguros la realitatea iminentă, în timp ce Apuleius propune o viziune mai largă asupra lumii în care realitatea se îmbină cu miraculosul, cu fantasticul, o lume în care nimic nu este imposibil”. Călătoria are un rol gnoseologic – cunoaştere a lumii şi cunoaştere de sine, unul cathartic, purificator, altul derivat din căutarea unui cod de existenţă, ca roman al condiţiei umane. Operând interpretări de nuanţă, plauzibile şi persuasive, Dorina Şişu construieşte un solid text argumentativ conceput ca o demonstraţie solidă, peremptorie, ajungând la o concluzie bine fundamentată: „Întreaga proză a literaturii reprezintă un text continuu, o tentativă infinită de rescriere a realităţii, de refacere sisifică a marelui text nemărginit, care este existenţa”.

Studiul eseu al Dorinei Şişu este, alături de lucrări pe care le-a consultat ale lui Eugen Cizek, Petru Creţia, E. Auerbach, o lucrare notabilă şi necesară în bibliografia de gen, o carte care atestă vocaţia de cercetător a autoarei, o lectură instructivă şi pentru specialist şi pentru lectorul grăbit.

– 8 IANUARIE 2011

[1] Dorina Şişu, Încursiune în romanul grec-latin, Editura Transilvania, Tecuci, 2011;

autor Ana Dobre

 
 
Bunii mei,

vă anunţ că la sfârşitul anului trecut a fost tipărită sub egida Cititorului de proză cartea “Incursiune în romanul grec-latin” semnată de Dorina Şişu.
Vă reproduc aici un fragment din spusele doamnei Virginia Paraschiv despre această carte, fragment aflat pe coperta volumului:
”Dorina Sisu nu zăboveşte asupra hăţişului de lucruri neştiute şi neînţelese, ca autoare,  domnia sa se raportează la certitudini rezonabile. Autoarea pleacă de la premisa naturală a textului de proză, ca act de comunicare. Iar firul călăuzitor în labirintul narativ, este motivul călătoriei. Thalasocraţia elenă este germinatoarea genurilor şi speciilor literare care au intrat în trezoreria tradiţiei europene, iar autoarea atenţionează nuanţat asupra acestor coordonate. Argumentaţia din studiul întocmit de Dorina Sisu, se află sub tensiunea dualităţii: rigoare firească unui demers analitic livresc, dar şi graţia vaporoasă a fanteziei. Fiecare operă de care se ocupă are o poveste a sa şi povesteşte ceva ce poate ne poate fi accesibil şi chiar familiar.”

Cartea a fost tipărită la editura Transilvania şi a fost dăruită membrilor reţelei Cititor de proză de către mentorul acesteia Emanuel Pope, căruia, cu toţii, îi mulţumim.

Eu am creat macheta colecţiei şi grafica acestei cărţi. De doamna Dorina Şişu mă leagă o prietenie caldă, născută în această Republică a artelor, Cititor de proză.

Vă invit să citiţi două recenzii ale acestei cărţi, apărute deja în timpul scurt scurs de la lansare, recenzii scrise de Emil Druncea şi Menuţ Maximinian

O carte eveniment! Obişnuiţi cu stiluri preţioase şi uşor snoabe de către teoreticienii literaturii de la noi, am pornit cu jumătate de elan la lecturarea cărţii scrise de Dorina Şişu „INCURSIUNE ÎN ROMANUL GREC-LATIN”,Editura Transilvania,”2010, în colecţia Cititor de proză .Ce m-a bucurat încă de la începutul lecturii a fost stilul simplu dar profund al scrierii,semn că talentul de prozator al autoarei este prezent şi viguros şi ne pregătim sufleteşte să citim romanele care vor veni. Despre autoare nu ştim decât că este cadru universitar la Braşov şi vom afla împreună despre carte în rândurile ce urmează.Structurată în patru capitole,lucrarea de faţă vrea să ne aducă la suprafaţă geneza romanului antic grec şi latin. O acţiune curajoasă dacă ne gândim la sursele de cercetare,puţine ,vechi,texte uneori criptate,pe care autoarea se nevoieşte să ni le decripteze .Aşa cum arată încă din Cuvânt înainte,autoarea îşi propune să cerceteze iar nouă ne propune să aflăm despre „semnificaţia călătoriei în literatura universală,în special în cea romanescă” şi „totodată lucrarea de faţă se vrea a fi o prezentare a celor mai valoroase romane ale Antichităţii”.Adept declarat al filozofiei conform căreia omul este un veşnic călător prin lume şi prin lumi,întâlnindu-ne pe aceeaşi lungime de undă,am descoperit lucruri noi,am regăsit lucruri vechi sub o prezentare măiastră de această dată.Autoarea pleacă în incursiunea ei de la mitul homerian al lui Ulise, cel mai puternic şi nesecatul izvor al inspiraţiei ulterioare a marilor creatori Goethe sau James Joyce,titanii la rîndul lor care au revoluţionat fiecare literatura universală. În capitolul II „Geneza romanului antic” ,Dorina Şişu ne vorbeşte despre istoricitatea care a condus la apariţia romanului ca specie literară şi ajunge la concluzia că în periada elenistică, după dispariţia formei de guvernământ a oraşului-stat,populaţia trece la un nou mod de gândire şi pe cale de consecinţă la gusturi noi în materie literară. Temele romanului antic sunt erosul şi aventura înţeleasă ca fiind călătorie iniţiatică, iar naraţia la persoana întâi a descătuşat fanteziile autorilor care scriau în romanele lor despre călătorii şi aventuri amoroase reale sau imaginare. Gustul publicului a avut ,se înţelege un rol determinant,cererea fiind fabuloasă pentru acele vremuri.Tributar nuvelisticii ,teatrului şi epicităţii lirice anterioare,romanul grec antic devine încetul cu încetul o specie literară de sine stătătoare,personajele devin din ce în ce mai bine creionate,dar tot naraţiunea îi dă un „anumit farmec,vioiciune şi fluenţă”,după cum conchide autoarea.În pagini le următoare,doamna Şişu ne prezintă romancieri antici greci,despre care cititorii vor afla sau îşi vor reaminti,rolul nostru nefiind acela al unei analize ci acela al promovării scriitoarei şi a operelor sale,în folosul elevilor,studenţilor,romancierilor începători şi nu numai, şi a tuturor celor care sunt interesaţi de trecutul literar al omenirii.Continuă apoi cu prezentarea romanului antic latin,pe care îl consideră pe bună dreptate ca fiind unul al condiţiei umane,diferit de cel grec prin faptul că aici autorul nu mai are păreri definitive ci este un ins alergând după o viziune a lumii,mereu aceeaşi şi mereu schimbătoare,prefigurînd deja revoluţiile romaneşti ale secolelor al-XIX-lea şi al-XX-lea. Se continuă cu exemplificări,care atestă caracterul ştiinţific al operei de faţă şi lucrarea se încheie cu concluziile autoarei,pe care cred că le veţi citi în această carte eveniment.Încheiem şi noi cu ultima concluzie din carte,în care doamna Şişu ne spune că”Înreaga proză a literaturii reprezintă un text continuu ,o tentativă infinită de rescriere a realităţii,de refacere sisifică a marelui text nemărginit ,care este existenţa”.Cu optimismul de a crede că cel puţin o parte dintre cei care au citit aceste rânduri vor zăbovi un pic din timpul lor pe lectura care îmbogăţeşte, şi credem că nimic nu-i în zadar.

autor Emil Druncea
Sursa: http://cititordeproza.ning.com/profiles/blogs/o-carte-eveniment


Romanul grec-latin


Scriitoarea Dorina Şişu propune publicului o incursiune exploratorie în tainele romanului elenistic şi latin, relevând funcţia de propulsare a unor semnale continue în evoluţia europeană ulterioară a romanului. Spaţiul, timpul, sacrul şi profanul, limbajul ca vector de mesaje, se interferează iraţional şi ameţitor. După cum declară în prefaţă Virginia Paraschiv, Dorina Şişu este un intelectual cu spiritul liber şi nealterat de prejudecăţi sterile. După cum se prezintă în aceste texte antice, romanul este mai mult sau mai puţin inteligibil. Călătoria în literatura universală, în special în cea romanescă, felul în care literatura a influenţat istoria omenirii, sunt puncte pe care scriitoarea le atinge în această carte. Sunt prezentate cele mai valoroase romane ale antichităţii, în care aventura şi călătoria reprezintă modul de viaţă al unor personaje care rătăcesc în permanenţă pe drumuri mai puţin umblate în căutarea unui ideal, a unei identităţi. Călătoria este o materializare a setei de cunoaştere şi a curiozităţii, dar şi a aspiraţiei omului de a ieşi din spaţiul geografic în care trăieşte, de a vedea lumea. Romanul antic grec şi latin are tocmai această călătorie în prim-plan, admirând capacitatea omului de a depăşi orice obstacol. Imaginaţia şi acceptarea fabulosului ca verosimil aparţine atât personajelor, cât şi scriitorilor. Prin această carte suntem părtaşi într-un voiaj literar helenistic şi latin a secolelor II şi III, în care călătoria are un caracter iniţiatic. Homer a considerat umanitatea într-un spaţiu riguros trasat, limitând dimensiunea aventurii, geografia sa fiind extrem de precisă, nu una mitică, fabuloasă, vizionară, ca în literatura orientală. Călătoria în Iliada şi Odiseea apare într-un spaţiu real, bine determinat. Călătoriile pe mare formează una dintre temele caracteristice ale mitologiei greceşti, amintind aici expediţia argonauţilor, Argo fiind prima navă de piraţi, iar Iason primul căpitan de piraţi. Ulise întreprind eşi el o expediţie de pradă împotriva coastelor egiptene, după ce jefuise şi cetatea ciconilor. Tucidide, în primul volum al operei sale, spune că pirateria nu era considerată, pe atunci, o ruşine, dimpotrivă, făcea mai degrabă o mare cinste. Condiţionând modelul grecesc, Petronius şi Apuleius îşi prezintă romanele tot sub forma unor voiaje. Heliodor foloseşte călătoria ca singura cale de prezentare a aventurilor. Numai călătorind Teagene şi Haricleea reuşesc să evite posibile nenorociri, călătoria având un caracter gnoseologic.
O finalitate purificatoare este obţinută şi în romanul lui Apuleius, caracterul religios şi iniţiatic fiind mai pronunţat, în final eroul Metamorfozelor eliberându-se de tot răul. Călătoria devine o modalitate de căutare a unui cod de viaţă în Satyricon. Peronius este mai realist, considerând posibilităţile condiţiei umane numai în limitele realităţii fundamentale, iar Apuleius se relevă ca un mistic platonician tentat să considere aceeaşi realitate ca teren de exerciţiu.
Romanul antic greco-latin are, prin excelenţă, un caracter evenimenţial, elementul lui fundamental rămânând aventura, întâmplarea, indiferent de ce natură ar fi.
Cartea Dorinei Şişu a apărut la Editura Transilvania, în cadrul proiectului „Cititor de proză”.
autor Menuţ Maximinian
sursa:http://www.rasunetul.ro/romanul-grec-latin

Sper că v-am trezit interesul şi, dacă veţi ajunge la capătul acestei incursiuni, nu veţi ezita să porniţi în această frumoasă aventură pe care ne-o propune Dorina Şişu!
Lectură plăcută!



 
 
Scriitoarea Dorina Şişu propune publicului o incursiune exploratorie în tainele romanului elenistic şi latin, relevând funcţia de propulsare a unor semnale continue în evoluţia europeană ulterioară a romanului. Spaţiul, timpul, sacrul şi profanul, limbajul ca vector de mesaje, se interferează iraţional şi ameţitor. După cum declară în prefaţă Virginia Paraschiv, Dorina Şişu este un intelectual cu spiritul liber şi nealterat de prejudecăţi sterile. După cum se prezintă în aceste texte antice, romanul este mai mult sau mai puţin inteligibil. Călătoria în literatura universală, în special în cea romanescă, felul în care literatura a influenţat istoria omenirii, sunt puncte pe care scriitoarea le atinge în această carte. Sunt prezentate cele mai valoroase romane ale antichităţii, în care aventura şi călătoria reprezintă modul de viaţă al unor personaje care rătăcesc în permanenţă pe drumuri mai puţin umblate în căutarea unui ideal, a unei identităţi. Călătoria este o materializare a setei de cunoaştere şi a curiozităţii, dar şi a aspiraţiei omului de a ieşi din spaţiul geografic în care trăieşte, de a vedea lumea. Romanul antic grec şi latin are tocmai această călătorie în prim-plan, admirând capacitatea omului de a depăşi orice obstacol. Imaginaţia şi acceptarea fabulosului ca verosimil aparţine atât personajelor, cât şi scriitorilor. Prin această carte suntem părtaşi într-un voiaj literar helenistic şi latin a secolelor II şi III, în care călătoria are un caracter iniţiatic. Homer a considerat umanitatea într-un spaţiu riguros trasat, limitând dimensiunea aventurii, geografia sa fiind extrem de precisă, nu una mitică, fabuloasă, vizionară, ca în literatura orientală. Călătoria în Iliada şi Odiseea apare într-un spaţiu real, bine determinat. Călătoriile pe mare formează una dintre temele caracteristice ale mitologiei greceşti, amintind aici expediţia argonauţilor, Argo fiind prima navă de piraţi, iar Iason primul căpitan de piraţi. Ulise întreprind eşi el o expediţie de pradă împotriva coastelor egiptene, după ce jefuise şi cetatea ciconilor. Tucidide, în primul volum al operei sale, spune că pirateria nu era considerată, pe atunci, o ruşine, dimpotrivă, făcea mai degrabă o mare cinste. Condiţionând modelul grecesc, Petronius şi Apuleius îşi prezintă romanele tot sub forma unor voiaje. Heliodor foloseşte călătoria ca singura cale de prezentare a aventurilor. Numai călătorind Teagene şi Haricleea reuşesc să evite posibile nenorociri, călătoria având un caracter gnoseologic.
O finalitate purificatoare este obţinută şi în romanul lui Apuleius, caracterul religios şi iniţiatic fiind mai pronunţat, în final eroul Metamorfozelor eliberându-se de tot răul. Călătoria devine o modalitate de căutare a unui cod de viaţă în Satyricon. Peronius este mai realist, considerând posibilităţile condiţiei umane numai în limitele realităţii fundamentale, iar Apuleius se relevă ca un mistic platonician tentat să considere aceeaşi realitate ca teren de exerciţiu.
Romanul antic greco-latin are, prin excelenţă, un caracter evenimenţial, elementul lui fundamental rămânând aventura, întâmplarea, indiferent de ce natură ar fi.
Cartea Dorinei Şişu a apărut la Editura Transilvania, în cadrul proiectului „Cititor de proză”.
autor Menuţ Maximinian
 
 
„Dorina Şişu nu zăboveşte asupra hăţişului de lucruri neştiute şi neînţelese, ca autoare, domnia sa se raportează la certitudine rezonabile. Autoarea pleacă de la premisa naturală a textului de proză, ca act de comunicare. Iar firul călăuzitor în labirintul narativ, este motivul călătoriei. Thalasocraţia elenă este germinatoarea genurilor şi speciilor literare care au intrat în trezoreria tradiţiei europene, iar autoarea atenţionează nuanţat asupra acestor coordonate. Argumentaţia din studiul întocmit de Dorina Şişu, se află sub tensiunea dualităţii: rigoare firească unui demers analitic livresc, dar şi graţia vaporoasă a fanteziei. Fiecare operă de care se ocupă are o poveste a sa şi povesteşte ceva ce ne poate fi accesibil şi chiar familiar” – Virginia Paraschiv

Scriitoarea Dorina Şişu ne provoacă să ieşim din banalitatea cotidiană, la o călătorie iniţiatică – gnoseologică în meandrele romanului elenistic şi latin, şi propune printr-un studiu livresc, ieşirea omului modern din timpul profan în cel sacru, raportându-l la cele mai vechi şi valoroase texte ale Antichităţii, (Epopeea lui Ghilgameş, Iliada, Odiseea, Satyricon-ul, Măgarul de aur „Metamorfoze”) în care aventura, iubirea şi călătoria reprezintă un mod de a fi, un mod de viaţă al unor personaje, precum Ulise, Lucius, etc., care rătăcesc, de multe ori fără voia lor, sub semnul unui destin inteligibil şi al voinţei zeilor, pe drumuri mai puţin umblate în căutarea unui vis, al unui ideal, a unei identităţi.

Călătoria fiind cea mai aventuroasă experienţă a fiinţei umane, singura modalitate de a veni în contact cu natura, cu miraculosul, cu necunoscutul, aşa cum ne dezvăluie autoarea în Cuvântul Înainte către cititor.

Incursiune în romanul grec-latin, autor Dorina Şişu, este un volum apărut la Editura Transilvania, 2010, sub egida Colecţiei Cititor de Proză – Republica Artelor (proiect cultural coordonat  de domnul Emanuel Pope), ne propune să pornim, alături de scriitoarea lucrării de faţă, de toţi eroii legendari şi zeităţi, într-un voiaj literar helenistic şi latin a secolelor II şi III, şi să redescoperim fascinaţia civilizaţiei greco-latine fără a uita şi de mediul cultural oriental-persan, iar singura cunoaştere a omului despre om în raport cu natura, cu universul, cu divinitatea, ramăne şi în zilele de azi, călătoria iniţiatică îm misterele lumii antice. Să vedem înăuntrul nostru şi să încercăm să redeschidem uşile care ne oferă accesul spre alte lumi din existenţa noastră.

Dorina Şişu, încearcă o „disecare” a condiţiei umane în căutarea adevărului despre om, şi arată în mod explicit că secolul al XVII este extensia romanului antic, în toate trăsăturile sale esenţiale, astfel „călătoria a putut servi şi demonstra apatenţa omului pentru fabulos, credinţa sa că nimic nu este imposibil. Imaginaţia şi acceptarea fabulosului ca verosmil aparţine nu numai personajelor, dar şi romancierilor care par să facă un pact al ficţiunii cu cititorul”.

Autor Maria Oprea

 
 
Apărut  la Editura Transilvania,  în cadrul Colecţiei Cititor de Proză, ( aparţinînd  Proiectului cultural de anvergură, coordonat de  Emanuel Pope), – volumul  Incursiune în romanul grec-latin, autor Dorina Şişu, se constituie în unul dintre evenimentele editoriale de marcă ale anului 2010.

Nu trebuie să citeşti toate cele aproape 150 de pagini ale cărţii pentru a te dumiri că un astfel de demers, literar, nu a fost gîndit pentru  ,,ronţăitorii,, romanelor roz-bombon şi nici pentru cei care nu deţin dorinţa de incursiune în ceea ce ne place să credem că este matricea culturii europene,- avem aici geneza însăşi a Literaturii pe care,  noi o disecăm  mai mult  dintr-o memorie colectivă, la îndemînă, decît după studii aprofundate, de gen.

Dorina Şişu sparge pojghiţa blazării contemporane, coboară în tainiţe străvechi şi, cu uneltele  căutătorilor de comori intelectuale indubitabile, reuşeşte să scoată pe piaţa de carte o lucrare care, cred eu, ar trebui să îşi aibă locul său pe raftul bibliotecilor şcolare, locul de unde  încep, sau ar trebui să pornească,  mai toate călătoriile spirituale.

Dorina Şişu nu face Teorie de dragul teoriei  şi fiecare idee  folosită drept cheie a logosului  ziditor de pagini extrem de interesante nu doar ca istorie literară, dar şi ca Viaţă de dinainte ca romanul ca gen să aibă viaţă,- fiecare idee, zic, aici este aidoma unei cariatide. Structuri arhitectonice elevate şi stil particular, muncă de creaţie dar şi sisifică trudă de cercetare,- iată spaţiul  prin care autoarea  se mişcă elegant, – aşa, ca şi cum ar caligrafia, pe falii de nisipuri nemişcătoare, codul cel prin care, noi, cei mai mult sau mai puţin igoranţi, să putem dibui universalitatea Cuvîntului, să reuşim să ne împărtăşim din trezirea aceea, urieşească, a două civlizaţii, a două fenomene colosale care stau la baza vremurile în care  trăim. Prezentul se datoreza trecutului.

Incursiune in romanul grec-latin este un studiu vast, ambiţios şi pe măsura unei penelope care ţese cu şi printre însemne prăfuite de vechime.  Autoarea prinde în pagini  distincte toate cuvintelor potrivite, împodobeşte textul-la-subiect cu ,,purupra şi aurul ,, călătoriilor de iniţiere pe care, intelectual vorbind, le ducem cu toţii, noi muritorii, pe vîrful ariplor, sau… şontîc-şontîc.

Ecuaţiile componistice, de ,,laborator,, – tehnica mînuirii ştiinţifice a sintagmelor ce fac pod între lumea greco-romană şi  Aventura umanităţii,  cu apogeul său în Mileniul Trei,- raţiunea descifrării pasajelor peste timp,  demersul făcut pas cu pas pe calea cunoaşterii  pornind din punctul  zero al prozei europene,  şi implicit a celei romaneşti,- ar fi putut duce la o inapetenţă pentru informaţie pentru cititorului de azi,- care, vai,   optează  mai mult pentru  lectura  pe ,,diagonală,, în devafoarea unei lecturi  sistematice, serioase. Nu a fost să fie aşa! Cartea te atrage magnetic.

Dorina Şişu are stil, şarm personal şi  harul scriitorului făcut nu născut, şi care, dacă ar vrea, ar putea scrie poeme pînă şi într-un caiet de Algebră.

Împărţirea cărţii pe capitole şi, mai apoi,  zidărirea fiecărui capitol în mai multe eseuri  structurate pe teme interesante prin unicitatea abordării ,- toată structura cărţii de faţă vine şi accetuează  procedeul prin care studiul se derulează firesc, prin potrivite într-un puzlle care te incită prin inedit şi enigmă. În acest sens, consideraţiile critice nu pot fi decat unele favorabile.

Poveşti şi umbre de ,,basm,, antic se prefiră între tradiţiile care, aşezate fiind în oglindă, ne arată pe noi, oamenii,- aşa cum am fost, cum încă mai suntem: amatori de vise şi de  aventuri fantastice.

Plonjarea, cu sau fără lonjă de siguranţă, în golul de sub cupola Circului lumii atemporale, – iată forţa şi raţiunea Dorinei Şişu, -talentata şi harnica autoare a unei cărţi în care zeii şi oamenii devin  persoanje.

Pe parcursul lecturii nu poţi să nu te detaşezi de mediul ambiant modern, să nu uiţi pentru o clipă că  există ornice electronice şi maşini infernale, cu combustie.

Lectura te fură şi … te laşi în voia cuvintelor anume alese, aşa, precum Ulise însuşi se lăsa dus de vîntul opintindu-se-n pînza corăbiei.

Dorina Şişu deţine o filosofie  (care ţine de exerciţiul exploratorilor, a eroilor din romanele dintotdeauna) are tenacitate şi forţa nativă prin care  discerne lucrurile importante din noiamul informaţiei de bibliotecă.

Iată esenţa care stă la baza scrierii cărţii sale,- carte zidărită ca un pod de legătură între  Odiseea, Metamorfozele  şi Don Quijote.Ne deschide porţi interesante către autorii din antichitate, apoi doar sugerează jaloanele care, odată urmate ar trebui să ne ducă spre taina şi destinul coloşilor literaturii din secolul tuşat de ritmul diabolic al industrializării.

Incursiune în romanul grec-latin este o lectură necesară, în aceste vremuri de redefinire, fie şi numai pentru a ne smeri, a recunoaşte că nu noi, cei de Acum şi de Aici, suntem Alfa şi Omega minunii ce se numeşte Literatură.

Autor Melania Cuc

 
 

Obişnuiţi cu stiluri preţioase şi uşor snoabe de către teoreticienii literaturii de la noi, am pornit cu jumătate de elan la lecturarea cărţii scrise de Dorina Şişu „INCURSIUNE ÎN ROMANUL GREC-LATIN”,Editura Transilvania,”2010, în colecţia Cititor de proză .Ce m-a bucurat încă de la începutul lecturii a fost stilul simplu dar profund al scrierii,semn că talentul de prozator al autoarei este prezent şi viguros şi ne pregătim sufleteşte să citim romanele care vor veni. Despre autoare nu ştim decât că este cadru universitar la Braşov şi vom afla împreună despre carte în rândurile ce urmează.Structurată în patru capitole,lucrarea de faţă vrea să ne aducă la suprafaţă geneza romanului antic grec şi latin. O acţiune curajoasă dacă ne gândim la sursele de cercetare,puţine ,vechi,texte uneori criptate,pe care autoarea se nevoieşte să ni le decripteze .Aşa cum arată încă din Cuvânt înainte,autoarea îşi propune să cerceteze iar nouă ne propune să aflăm despre „semnificaţia călătoriei în literatura universală,în special în cea romanescă” şi „totodată lucrarea de faţă se vrea a fi o prezentare a celor mai valoroase romane ale Antichităţii”.Adept declarat al filozofiei conform căreia omul este un veşnic călător prin lume şi prin lumi,întâlnindu-ne pe aceeaşi lungime de undă,am descoperit lucruri noi,am regăsit lucruri vechi sub o prezentare măiastră de această dată.Autoarea pleacă în incursiunea ei de la mitul homerian al lui Ulise, cel mai puternic şi nesecatul izvor al inspiraţiei ulterioare a marilor creatori Goethe sau James Joyce,titanii la rîndul lor care au revoluţionat fiecare literatura universală. În capitolul II „Geneza romanului antic” ,Dorina Şişu ne vorbeşte despre istoricitatea care a condus la apariţia romanului ca specie literară şi ajunge la concluzia că în periada elenistică, după dispariţia formei de guvernământ a oraşului-stat,populaţia trece la un nou mod de gândire şi pe cale de consecinţă la gusturi noi în materie literară. Temele romanului antic sunt erosul şi aventura înţeleasă ca fiind călătorie iniţiatică, iar naraţia la persoana întâi a descătuşat fanteziile autorilor care scriau în romanele lor despre călătorii şi aventuri amoroase reale sau imaginare. Gustul publicului a avut ,se înţelege un rol determinant,cererea fiind fabuloasă pentru acele vremuri.Tributar nuvelisticii ,teatrului şi epicităţii lirice anterioare,romanul grec antic devine încetul cu încetul o specie literară de sine stătătoare,personajele devin din ce în ce mai bine creionate,dar tot naraţiunea îi dă un „anumit farmec,vioiciune şi fluenţă”,după cum conchide autoarea.În pagini le următoare,doamna Şişu ne prezintă romancieri antici greci,despre care cititorii vor afla sau îşi vor reaminti,rolul nostru nefiind acela al unei analize ci acela al promovării scriitoarei şi a operelor sale,în folosul elevilor,studenţilor,romancierilor începători şi nu numai, şi a tuturor celor care sunt interesaţi de trecutul literar al omenirii.Continuă apoi cu prezentarea romanului antic latin,pe care îl consideră pe bună dreptate ca fiind unul al condiţiei umane,diferit de cel grec prin faptul că aici autorul nu mai are păreri definitive ci este un ins alergând după o viziune a lumii,mereu aceeaşi şi mereu schimbătoare,prefigurînd deja revoluţiile romaneşti ale secolelor al-XIX-lea şi al-XX-lea. Se continuă cu exemplificări,care atestă caracterul ştiinţific al operei de faţă şi lucrarea se încheie cu concluziile autoarei,pe care cred că le veţi citi în această carte eveniment.Încheiem şi noi cu ultima concluzie din carte,în care doamna Şişu ne spune că”Înreaga proză a literaturii reprezintă un text continuu ,o tentativă infinită de rescriere a realităţii,de refacere sisifică a marelui text nemărginit ,care este existenţa”.Cu optimismul de a crede că cel puţin o parte dintre cei care au citit aceste rânduri vor zăbovi un pic din timpul lor pe lectura care îmbogăţeşte, şi credem că nimic nu-i în zadar.

autor Emil Druncea
 


free counters
http://www.netvibes.com/cititor-de-proza http://cititordeproza.ning.com/  http://falezedepiatra.net/ http://colectiacititordeproza.weebly.com/index.html

 http://cititordeproza.wordpress.com/ http://cititordeprozagallery.weebly.com/ http://frecventacititordeproza.blogspot.com/ http://protectiaconsumatoruluideliteraturacontemporana.wordpress.com/

 http://cititordeprozalink.weebly.com/ http://cititordeproza.blogspot.com/ http://cititordeproza.toateblogurile.ro/ http://maiamartin.weebly.com/